Monthly Archives: iunie 2014

Topul facultăților inutile



Gabriel Garcia Marquez – Cronica unei morti anuntate


 

„l-au omorat pe Santiago Nasar!” apare undeva pe la jumatatea cartii. ca respectivul a fost ucis aflam din prima pagina. ca nu plouase in dimineata aceea face subiectul intregii carti.

cartea este cum bine spune titlul, o cronica. un om din satul naratorului a fost ucis in urma cu 27 de ani. toate detaliile posibile si imposibile ne sunt revelate de-abia acum, prin marturiile din trecut si din prezent adunate de narator.

santiago nasar i-a fost prieten si tovaras de chefuri si aventuri. si desi scrisa obiectiv, cartea nu scapa prilejul de a-i face un portret cat se poate de real omului. il aflam bogat, maur, logodit, avand la activ o poveste de dragoste cu proprietara bordelului din sat si cu o vasta experienta in a fi primul iubit al fecioarelor de la ferma sa. stim despre el ca visa tot timpul copaci si ca il amuza sa calculeze cam cat poate costa o nunta. un om ca oricare altul, indicat de o sotie repudiata in chiar noaptea nuntii ca fiind cel care o lasase mai putin virgina.

cartea nu are personaje negative. nu exista rau aici, decat poate raul comun. desi nici pe aceasta nu o cred. fratii sotiei repudiate au datoria de onoare de a-l omora pe cel care a intinat numele familiei. dar nu sunt de condamnat. pablo si pedro vicario sunt doi oameni care ar face orice altceva decat sa il ucida pe santiago nasar. onoarea, cum altfel decat publica, ii obliga la crima. dar o noapte intreaga ei spun intregului sat ce au de gand. un strigat de ajutor in speranta ca cineva ii va opri poate.

din clipa in care deschizi „cronica unei morti anuntate” stii ca ai de a face cu un text de gabriel garcia marquez. este lumea lui, acel macondo descris la nesfarsit. o societate scoasa din timp care i-a adus faima de realist magic. este societatea mica in care proprietare de bordel si mame care isi educa fetele pentru a deveni sotii se integreaza perfect. este societatea pe care episcopul venit de pe mare nu se va opri niciodata sa o vada, ci doar o va binecuvanta de pe vapor, in timp ce matelotii incarca darurile inchinate de sateni bisericii.

societatea in care toata lumea cunoaste pe toata lumea si in care un strain bogat si plin de farmec poate poposi intr-o zi pentru a-si alege sotie. societatea in care te astepti ca sotia sa fie virgina dar in care isi gasesc locul si femeile care stiu ce trucuri sa foloseasca pentru a amagi pe sot. un sat populat cu arabi, metisi, indieni si europeni, cu bogati si saraci, cu familii pline de copii, cu laptarie, si orbi, cu un medic, cu un preot, cu femei pricepute in descifrarea viselor.

o societate care ar prefera ca santiago nasar sa nu moara. dar daca se intampla, viata va merge inainte, lucru de neimpiedicat ca si mareea. cu siguranta ca toti satenii i-ar fi impiedicat pe fratii vicario sa comita crima, daca nu ar fi avut altceva de facut. primarul insusi se ducea sa-i impiedice, dar in drumul sau s-a oprit la club ca sa faca rezervari la jocul de domino din seara aceea. cele doua actiuni se afla situate la nivel egal pe scala valorilor. si totusi, in dimineata aceea nu plouase. toata lumea stia ca santiago nasar era ca si mort, si totusi, parerile sunt impartite cand vine vorba de starea vremii in ziua aceea de februarie.

naratorul se foloseste de amintirile oamenilor. il intereseaza crima la fel de mult cum il intereseaza sa ofere suficiente date despre fiecare personaj cat sa iti faci o parere clara. prea greu nici nu are cum sa fie, dat fiind faptul ca satul numara o mana de oameni. fiecare este ruda cuiva, fiecare are o meserie si un rol. despre santiago s-a mai vorbit. tatal sau este mort demult, dar tot stim de el ca a fost amantul bucataresei care acum incearca sa-l impiedice pe santiago sa faca la fel cu divina flor, fata ei. si cum altfel sa scrii o cronica daca nu mentionand ca un glont iesit accidental din pusca tatalui lui santiago pe cand acesta era copil facuse praf un sfant de ghips in marime naturala de pe altarul bisericii.

stim varsta inaintata a sotului laptaresei, aflam ca logodnica unuia dintre fratii criminali l-ar dispretui pe acesta daca nu ar spala onoarea surorii sale. stim cine a incercat sa il salveze pe santiago nasar si cine nu. aflam ca surorile lui bayardo san roman, sotul inselat, aratasera minunat la nunta. ba aflam ca fratii Vicario nu au fost condamnati. si ca sotul s-a intors, culmea, douazeci de ani mai tarziu la sotie.

multi sunt criticii care au spus ca este destul de plictisitor sa citesti acelasi lucru de zeci de ori. pentru ca marquez se intoarce asupra fiecarui detaliu din dimineata crimei. aceeasi reconstituire de zeci de ori cu cate un nou detaliu de fiecare data. eu as zice ca aici sta mare parte din arta cartii. moartea lui santiago este anuntata, si fiecare reluare face de fapt portretul societatii. macondo, oameni buni, eticheta marqueziana, tema recurenta si marea obsesie a unui scriitor pe masura de mare. aici stau amprentele cartii. si din repetitia perpetua care pare a fi „cronica unei morti anuntate” veti ramane cu cateva imagini ca sa nu ziceti ca nu ati trecut prin marquez, vezi autopsia cadavrului si mirosul impregnat in fiinta fratilor vicario.

si totusi, totul pare sa indice ca in dimineata aceea nu plouase…

comentariu literer 😀 http://www.dbrom.ro/articles.html?secid=7&artid=44

SHARING IS CARING

Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 1 Capitolul 2

 


Gabriel Garcia Marquez – A trai pentru a-ti povesti viata


Pentru ca o carte de memorii sa inglobeze mai mult decat suma partilor vietii autorului este necesar un suflet de artist. Un artist ca Marquez, pentru care cel mai important lucru este insusi procesul de creatie, are darul de a transforma o carte de memorii intr-o lucrare euforica a insusirilor, sentimentelor si trairilor care l-au condus pe calea de a deveni un adevarat artist.

Gabriel Garcia Marquez foloseste in acest prim volum de memorii notiunea de memorie amintita. Aceasta trece evenimentele traite prin sufletul scriitorului ca printr-un polizor, pentru a le evoca sub semnul povestirii. Stilul ales recreeaza in acest volum momentele din primii ani ai vietii pana in perioada tineretii care i-au ajutat sa descopere si sa-si defineasca vocatia creatoare.

Vivir para contarla este mai mult decat o relatare de evenimente si amintiri aranjate intr-o carte. Marquez afirma inca prin motto-ul de la inceput ca viata nu este cea pe care ai trait-o, ci este aceea pe care iti amintesti ca ai trait-o. Timpul are darul de a deforma realitatea, care preia o aura mitica o data ce este văzuta prin ceata anilor. Astfel, autorul oscileaza in fluxul rememorarii, facand amestecuri intre amintiri diferite, ceea ce și da lucrării stilul ei special.

De-a lungul acestui volum, artistul ne conduce prin universul unei copilării emoționante, dezvăluind geneza si simbolurile din cateva dintre cele mai importante lucrări ale sale, precum Un veac de singurătate sau Dragostea în vremea holerei.

Stilul inconfundabil si spiritul creator al artistului se transpun in paginile memoriilor pentru a defini pe scriitor: „vocația artistica, cea mai misterioasa dintre toate, căreia ii consacri viata întreaga fără sa aștepți nimic de la ea”.

Acest volum nu este destinat doar celor care indragesc scrierile lui Marquez. De la cititorul boem care doreste sa vada o piesa de viata pana la cel care vrea sa afle ce anume definește un scriitor,Vivir para contarla nu va dezamagi.

Acest recenzor a fost plăcut surprins de motivele trăite care se regăsesc ulterior in operele artistului, si profund miscat de drumul parcurs pana acolo. In ciuda faptului ca aceasta carte a fost deja recenzata pe site de către Laura undeva aici, m-am incapatanat sa profit de oamenii amabili de pe Bookblog si sa fac sa mai apară încă o data, pentru ca nu e suficient din si despre Marquez pe internet (am cautat eu).

Reviewer: Alin Gogan http://www.bookblog.ro/biografii-si-memorii/a-trai-pentru-a-ti-povesti-viata-2/

http://adevarul.ro/cultura/carti/gabriel-garcia-marquez-scriitor-a-trait-a-si-povesti-viata-1_5351565b0d133766a8e73896/index.html

 

SHARING IS CARING

1. Memorii 2. Memorii2 3. Memorii 0. Prefata