Lao Zi (chineză: 老子, pinyin: Lǎozǐ; alte variante de transcriere Laozi, Lao Tse, Laotze, numele se traduce prin Bătrânul Maestru) este un filozof chinez, a cărui naștere este cel mai probabil databilă în jurul veacului VI înainte de Hristos. Este figura fondatoare a taoismului și autorul cărții de bază a acestuia, Tao Te Ching – Cartea Căii și a Virtuții (Tao Te King, Dàodéjīng, Chineză tradițională: 道德經 ). Textul însă a fost stabilit, se pare, abia în secolul IV î.Hr.
Lao Zi a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar. Conceput miraculos la trecerea unei comete sau când mama sa a mâncat o prună magică (li, nume de familie care îi este în general atribuit), se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao)și cu urechi cu lobii foarte lungi – semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la frontieră, scrie Cartea Căii și a Virtuții la cererea unui paznic Yin Xi apoi își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a devenit, dar unii cred că nu a murit sau se reîncarnează, reapărând sub diverse forme pentru a transmite Dao.
Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică reală.
Conform filosofului Roderick Long, tema din Tao Te Ching este împrumutată de la filosofi confucianiști convinși de laissez faire.
Tao Te Ching (Tao Te King sau Dao De Jing) este un text clasic chinez, scris cam prin 600 î. Hr. și atribuit lui Lao Zi.
Tao-te ching (Clasica despre Tao şi te) este principala sursă de inspiraţie pentru taoismul filozofic (tao-chia). Toate subiectele taoismului sînt împrumutate din Tao-te ching. Cartea însăşi este centrată pe subiecte ca nonacţiunea (wu-wei), vidul (wu), reîntoarcerea (fu).
Titlul poate fi tradus în mai multe moduri, aceasta datorită polisemiei cuvintelor chineze. Textul sacru este alcătuit din două părți (și forma titlului o arată):
Tao/ Dao: înseamnă „calea”, „drumul” , „principiul”, „doctrina” sau pur și simplu „Calea”. Acest termen, utilizat și de alți filozofi chinezi (Confucius, Mencius, Mozi, Han Feizi), semnifică aici partea esențială, primordială a universului.
Dé/ Te: „virtute”, „putere divină”
Particula Jing/Ching arată faptul că lucrarea este „clasică”, „canonică”, adică lucrare importantă, de referință.
Așadar „Tao Te Ching” poate fi tradus prin: „Cartea Drumului către Adevăr”. O altă accepție: „Cartea Drumului și a Virtuților Sale”. (Prin majuscule se subliniază atributul sacru al termenilor).
Cartea conține 5 000 de caractere chinezești, împărțite în 81 capitole.
Sunt tratate concepte ale gândirii chineze antice ca: „Non-acțiunea”, „Calea”, „Întoarcerea”, „Non-existența”. Cartea este o culegere de aforisme, aparent fără legătură între ele. Lipsa viziunii de ansamblu face să se presupună că au contribuit mai mulți autori.
Nu există un obiectiv sau o concluzie finală. Stilul este laconic, aluziv ambiguu și eliptic.
DOWNLOAD