Lao Zi – Tao Te Ching – Cartea caii si a virtutii

Lao Zi (chineză: 老子, pinyin: Lǎozǐ; alte variante de transcriere Laozi, Lao Tse, Laotze, numele se traduce prin Bătrânul Maestru) este un filozof chinez, a cărui naștere este cel mai probabil databilă în jurul veacului VI înainte de Hristos. Este figura fondatoare a taoismului și autorul cărții de bază a acestuia, Tao Te Ching – Cartea Căii și a Virtuții (Tao Te King, Dàodéjīng, Chineză tradițională: 道德經 ). Textul însă a fost stabilit, se pare, abia în secolul IV î.Hr.
Lao Zi a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar. Conceput miraculos la trecerea unei comete sau când mama sa a mâncat o prună magică (li, nume de familie care îi este în general atribuit), se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao)și cu urechi cu lobii foarte lungi – semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la frontieră, scrie Cartea Căii și a Virtuții la cererea unui paznic Yin Xi apoi își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a devenit, dar unii cred că nu a murit sau se reîncarnează, reapărând sub diverse forme pentru a transmite Dao.
Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică reală.

Conform filosofului Roderick Long, tema din Tao Te Ching este împrumutată de la filosofi confucianiști convinși de laissez faire.

Tao Te Ching (Tao Te King sau Dao De Jing) este un text clasic chinez, scris cam prin 600 î. Hr. și atribuit lui Lao Zi.

Tao-te ching (Clasica despre Tao şi te) este principala sursă de inspiraţie pentru taoismul filozofic (tao-chia). Toate subiectele taoismului sînt împrumutate din Tao-te ching. Cartea însăşi este centrată pe subiecte ca nonacţiunea (wu-wei), vidul (wu), reîntoarcerea (fu).

Titlul poate fi tradus în mai multe moduri, aceasta datorită polisemiei cuvintelor chineze. Textul sacru este alcătuit din două părți (și forma titlului o arată):
Tao/ Dao: înseamnă „calea”, „drumul” , „principiul”, „doctrina” sau pur și simplu „Calea”. Acest termen, utilizat și de alți filozofi chinezi (Confucius, Mencius, Mozi, Han Feizi), semnifică aici partea esențială, primordială a universului.
Dé/ Te: „virtute”, „putere divină”
Particula Jing/Ching arată faptul că lucrarea este „clasică”, „canonică”, adică lucrare importantă, de referință.
Așadar „Tao Te Ching” poate fi tradus prin: „Cartea Drumului către Adevăr”. O altă accepție: „Cartea Drumului și a Virtuților Sale”. (Prin majuscule se subliniază atributul sacru al termenilor).

Cartea conține 5 000 de caractere chinezești, împărțite în 81 capitole.
Sunt tratate concepte ale gândirii chineze antice ca: „Non-acțiunea”, „Calea”, „Întoarcerea”, „Non-existența”. Cartea este o culegere de aforisme, aparent fără legătură între ele. Lipsa viziunii de ansamblu face să se presupună că au contribuit mai mulți autori.
Nu există un obiectiv sau o concluzie finală. Stilul este laconic, aluziv ambiguu și eliptic.

DOWNLOAD

Lao Tze Tao Te King – Cartea Caii si a Virtutii

Paul Goma – Basarabia, Amnezia la Romani, Barinul si fata

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei,Basarabia) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris (Franța).

Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn-ul României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

Paul Goma s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând căpersecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului„Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar a ales Institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie „judecat” de rectoratul universității. A apărut pentru prima dată „cazul Goma”. După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM. A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de„tentativă de organizare de manifestație ostilă”.  În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964.

Nicolae Bănescu – Istoria Imperiului Bizantin

Nicolae Bănescu (16 decembrie 1878, Călăraşi – 11 septembrie 1971, Bucureşti) este un bizantinolog. După studii secundare şi universitare la Bucureşti, face o specializare în limba greacă şi literatura bizantină la Munchen (1910-1912), unde îşi trece şi doctoratul (1914).

Revizor şcolar, profesor secundar, profesor universitar de bizantinologie la Cluj (1919-1938), apoi la Bucureşti (1938-1947), rector al Universităţii din Cluj (1924,1926), devine membru corespondent (1920), titular (1938) şi vicepreşedinte (1938-1947) al Academiei Române; în 1964, primeşte titlul de profesor emerit. A fost membru în comitetul de conducere al revistei „Byzantion”, de la fondarea ei, şi vicepreşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine (1961-1971).

Frecventarea asiduă a surselor bizantine, perfecta cu­noaştere a limbii şi literaturii mediogreceşti i-au permis lui Bănescu relevarea unor momente ignorate ale istoriei româneşti. Inte­resul pentru literatura medio şi neogreacă l-a condus spre cercetarea şi editarea unui mare număr de texte bizantine şi poeme populare greceşti, precum şi la evidenţierea unor as­pecte ale activităţii unor personalităţi bizantine şi postbizantine sau aparţinând lumii greceşti moderne. Incursiunile în cultura Imperiului Bizantin îi dau prilejul să reevalueze personalităţi autohtone, al căror apostolat a contribuit la întemeierea literaturii române moderne.

Astfel, în colecţii de mare tiraj sau susţinând conferinţe, Bănescu a popularizat cu rigoare ştiinţifică figuri de oameni de cultură şi savanţi uitaţi (Iordache Golescu, G. Bariţiu, Gr. Pleşoianu). Monografia dedicată lui Ioan Maiorescu (1912, scrisă în colaborare cu V. Mihăilescu) este până azi una dintre puţinele lucrări de prestigiu con­sacrate cărturarului transilvănean paşoptist.

Opera

• Iordache Golescu. Viaţa şi scrierile marelui vornic, Vălenii de Munte, 1910;

• Un capitol din istoria Mănăstirii Neamţului, Vălenii de Munte, 1910;

• Gheorghe Bariţ. Rolul său în cultura naţională, Vălenii de Munte, 1911;

• Corespondenţa familiei Hurmuzachi cu Gheorghe Bariţ, Vălenii de Munte, 1911;

• Un poeme grec vulgaire relatif a Pierre le Boiteux de Valachie, Bucureşti, 1912;

• Ioan Maiorescu (în colaborare cu V. Mihăilescu), Bucureşti, 1912;

• Însemnări din campanie (22 iunie – 8 august 1913), Bucureşti, 1913;

• Deux poemes byzantins inedits du XII-eme siecle, Bucureşti, 1913;

• Un dascăl uitat: Grigore Pleşoianu, Bucureşti, 1915;

• Istoria Imperiului Bizantin, I-II, îngrijită şi prefaţă de Tudor Teoteoi, Bucureşti, 2000-2003.

Ediţii

• Corespondenţa familiei Hurmuzachi cu Gh. Bariţ, Vălenii de Munte, 1910.

Traduceri

• Euripide, Hecuba. Ifigenia în Aulis, introducerea traducătorului, Craiova, 1905;

• Plutarh, Viaţa lui Pericle, Bucureşti, 1907.

DOWNLOAD 

Nicolae Banescu – Istoria Imperiului Bizantin Vol 1

Nicolae Banescu – Istoria Imperiului Bizantin Vol 2

Elena Niculiţă-Voronca – Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică

Elena Niculiţă-Voronca (5 mai 1862, Bârlad, judeţul Vaslui – 1939, Siret, judeţul Suceava) este o poetă, prozatoare şi folcloristă. Este fiica Rucsandei (născută Schipor) şi a lui Gheorghe Niculiţă, aromân de origine, publicist. Face şcoala primară la Botoşani (1869-1873), iar cursurile secundare le va urma la pensioane particulare din Iaşi şi Botoşani (1873-1878). A debutat cu versuri în „Familia” şi a colaborat la „Calendarul copiilor”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Dreptatea”, „Ghiluşul”, „Junimea literară” etc.

A fost preşedintă a Societăţii culturale „România tânără” şi, o perioadă scurtă, redactor la „Gazeta Bucovinei”. Primele texte populare culese le publică în „Românul” (1890), iar cele dintâi cercetări dedicate folclorului îi apar în revista „Rândunica” din Iaşi (1893). Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică (1903) este o culegere de material folcloric şi va fi urmată de două volume intitulate Studii în folclor (1908-1912).

Niculiţă-Voronca este şi autoarea plachetei Poezii (1935), conţinând în majoritate versuri patriotice, unele în stil popular. A semnat şi cu pseudonimul Veronea. Lucrarea Datinile şi credinţele poporului român… poate fi apreciată drept una dintre cele mai importante monografii regionale realizate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. E remarcabilă atât prin bogăţia şi diversitatea textelor cuprinse, cât şi prin preocuparea folcloristei de a surprinde „spiritul poporului, precum şi limba lui”, de a privi totul din perspectiva mitologiei poporului român, de a reproduce fidel oralitatea, adică de a nu omite ori a adăuga, chiar dacă i s-a părut „ceva naiv” în ceea ce spun cei anchetaţi.

Niculiţă-Voronca nu a găsit însă cel mai bun criteriu de ordonare a materialului, includerea lui în secţiunile Facerea lumei, Pământul, Aerul, Apa, Focul întâmpinând critici întemeiate. Dincolo de acest neajuns, cartea a fost adesea citată şi folosită, uneori cu o frecvenţă foarte mare (Tudor Pamfile, în trilogia sa Sărbătorile la români, o citează de peste două sute de ori, iar în Mitologia românească,de aproximativ o sută treizeci de ori). Treptat, meritele lucrării sunt recunoscute: Ovidiu Bârlea, de exemplu, o socoteşte ca fiind „cea mai reprezentativă pentru acest colţ al Moldovei de Sus”. Aria de cercetare este destul de extinsă, numărul localităţilor din care a cules fiind apreciabil.

Murindu-i soţul, Niculiţă-Voronca nu a mai putut să-şi tipărească celelalte două volume, la care face mereu referire în lucrare. Prezentate la Premiul „I. Heliade-Rădulescu” al Academiei Române, Studii în folclor sunt respinse, cu argumente judicioase, de Andrei Bârseanu. Mai târziu, Ovidiu Bârlea avea să sublimeze că valoarea lor „stă în bogăţia variantelor inedite, nu în interpretările care, de cele mai multe ori, nu sunt plauzibile”. A lăsat în manuscris o amplă lucrare intitulată Studii de folclor (basme, poveşti, superstiţii, mitologie), însumând peste 550 de pagini.

Opera literară

• Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, Cernăuţi, 1903; ediţia I-II, ediţie îngrijită de Victor Durnea, introducere de Lucia Berdan, Iaşi, 1998; ediţia I-II, ediţie îngrijită şi introducere de Iordan Datcu, Bucureşti, 1998;

• Studii în folclor, I, Bucureşti, 1908, II, Cernăuţi, 1912;

• Sărbătoarea Moşilor în Bucureşti, Bucureşti, 1915;

• Poezii, I, Botoşani, 1935.

 

DOWNLOAD

datini_vol_1

datini_vol_2

RELIGIA TAINICA A BABILONULUI de Ralph Edward Woodrow

RELIGIA TAINICA A BABILONULUI este o relatare biblica si istorica detaliata a modului, timpului si locului in care paganismul antic a fost amestecat cu crestinismul, precum si a motivatiei care a stat la baza acestui amestec.

Incepand de la primele zile ale existentei Babilonului si de la legendele care i-au inconjurat pe Nimrod, Semiramida si Tamuz, sunt urmarite anumite obiceiuri si ritualuri in diferitele lor evolutii, furnizand astfel chei prin care se dezleaga ?taina”! Apostolii au prezis ca va veni o apostazie, si dovada prezicerii lor este acum evidenta in istorie. Avand asemenea dovezi in mana, toti credinciosii adevarati ar trebui sa caute ca niciodata inainte, simplitatea gasita in Hristos, si sa se lupte cu toata seriozitatea pentru acea credinta de la inceput care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.

 

DOWNLOAD

Ralph Edward Woodrow – Religia Tainica a Babilonului

Michael Palmer – Freud si Jung despre religie

 

Nascut 26.07.1875, Keswil, Elvetia.

Gimnaziul si facultatea de medicina la Basel. Devine asistentul lui E. Bleuler, la Spitalul de boli mintale din Zurich, studiaza psihopatologia cu Pierre Janet.Se casatoreste cu fiica unui bogat industrias in 1903. In 1906 odata cu cartea sa Uber die Psychologie der Dementia praecox, este invitata de Freud la Viena.In 1909 amandoi calatoresc in USA pentru a primi titluri onorifice, iar in 1910 Jung devine primul presedinte al Asociatiei Psihanalitice Internationale.Odata cu publicarea cartii “Psihologia inconstientului” Jung intra in conflict cu Freud pe tema sexualitatii si a complexului oedipian,cei doi avand pareri divergente. Tipuri psihologice aparuta in 1912 e pp sa contributie la psihologia spiritului inconstient si in aceasta el face distinctia intre cele doua atitudini fata de viata introvertita si extrovertita. Cercetarile sale asupra inconstientului l-au condus la o analiza ampla a altor activitati a inconstientului ca “inconstientul colectiv”, “arhetipurile”, “procesul de individuatie”, impreuna cu fenomenele lor asociate: mitologie, gnoza, cabala si alchimie. >>>>>> http://literaturapsy.blogspot.com

DOWNLOAD

Palmer, Michael – Freud si Jung despre religie

Programarea Neuro Lingvistica

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată in jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist). Ei și-au propus să descopere structura excelenței umane. La început ei și-au îndreptat atenția asupra studierii amănunțite a magicienilor terapeuti a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) si Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi initiatori si grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară, au preluat si sintetizat o serie de concepte apărute anterior in cibernetică si teoria sistemelor, a caror reprezentanti au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.

La inceputul anilor 1980, NLP’ul era considerat un progres important in psihoterapie si consiliere, atragând astfel interesul cercetatorilor din consiliere si psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în „The Journal of Counseling Psychology” si „National Research Council (1988; NRC)” au aratat putine date care sa sustina teoria despre sistemele reprezentationale sau despre ideile de baza din NLP astfel interesul cercetatorilor a scăzut.

Pentru ca numele de Programare neuro-lingvistica, te duce cu gandul la neurologie, informatica si lingvistica, NLP’ul a fost vandut ca si o „stiinta noua”. Scepticii sustin ca este o „teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat” si una din multele psedostiintifice (sau „New Age”) forme de psihoterapie care au aparut in domeniul sanatatii mintale. Puțini practicanti si-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite si analizate de colegi si pe majoritatea nu ii intereseaza ca teoria sa fie validata empiric

DOWNLOAD        NLP-–-stiinta-si-arta-pentru-viata-ta